Despre Sfantul Epictet preotul si Sfantul Astion monahul - Sfinti Mucenici si Doctori fara de arginti !

    Pe malul lacului Razelm, nu departe de bratul Sf. Gheorghe al Dunarii si de actualul sat Dunavatul de Jos, se afla ruinele fortaretei romano-bizantine care au apartinut cetatii Halmyris. Aici au patimit cei doi martiri, Epictet si Astion, poate cei mai vechi martiri de pe teritoriul Romaniei.

    Potrivit actului lor martiric, pastrat astazi doar intr-o copie din sec XV, aflata in arhiva bisericii Mantuitorului din Utrecht, ei au patimit in anul 290, ca urmare a persecutiei dezlantuite de imparatul Diocletian (284-305). Tot in legatura cu martiriul lor, se face pomenirea primului episcop al Tomisului, Evangelicus, care a venit la Halmyris in vremea aceea.

    Sfantul Epictet era originar din partile Rasaritului, fiind crescut din frageda copilarie cu frica de Dumnezeu. Invrednicindu-se de harul preotiei, el ducea o viata cu totul curata si evlavioasa, pentru aceasta fiind rasplatit de Dumnezeu cu darul facerii de minuni. Adeseori, prin puterea rugaciunii sale, putea deschide ochii orbilor, vindeca pe leprosi si pe ologi si scotea duhurile necurate din cei indraciti.

    Astion era un tanar chipes, nepot al senatorului roman Iulian. Acesta fusese pagan, ca si parintii sai, dar intalnindu-se cu preotul Epictet si ascultandu-i cuvintele pline de intelepciune, se converteste la crestinism, iar impreuna cu parintele sau duhovnicesc, se imbarca si pleaca la Halmyris, unde nu puteau fi cunoscuti si nici nu le era stiuta tara de origine.

     Dupa ca s-au stabilit aici, preotul Epictet si fiul sau duhovnicesc Astion duc o viata curata, invrednicindu-se de binecuvantarile Tatalui ceresc. In urma straduintelor depuse pentru mantuire, si tanarul Astion se va invrednici de acelasi dar al facerii de minuni, ca si parintele sau duhovnicesc, avand o deosebita putere asupra diavolului.

     In vremea aceea soseste in orasul Halmyris  comandantul Latronianus, ce avea de rezolvat probleme administrative si militare. In a 4-a zi de la sosire, acestuia i se va raporta ca in oras exista doi straini, care ar fi „vrajitori si ghicitori”, si care, prin cuvantarile lor, au intors pe multi de la cinstirea zeilor. Auzind aceasta, comandantul s-a infuriat si a poruncit ca la apusul soarelui cei doi sa fie arestati si dusi la inchisoare. Fiind prinsi, cei doi sfinti s-au hotarat ca sa nu spuna nimic despre familiile si tara lor de unde veneau, ci numai sa marturiseasca faptul ca ei sunt crestini, acesta fiind numele, neamul si patria lor.

     A doua zi, cei doi au fost adusi in mijlocul orasului la judecata, dar Latronianus abia putea sa-i priveasca, fetele lor stralucind ca soarele. In cursul audierii, cei doi sfinti marturiseau credinta lor in Iisus Hristos, cu puterea Caruia savarseau toate minunile de care erau acuzati, si ca ei nu se pot lepada de Acesta, inchinandu-se zeilor. Auzind toate acestea, Latronianus s-a infuriat si mai tare si a poruncit ca cei doi sfinti sa fie legati, iar carnea de pe corp sa le fie jupuita cu gheare de fier.

     Unuia dintre judecatori, pe nume Vigilantius, auzind cum cei doi sfinti marturiseau intr-una pe Hristos in timpul torturilor, nu i-au mai putut iesi din minte cuvintele lor, asa ca, in a 4-a zi de tortura a sfintilor, a marturisit si el ca este crestin. Apoi s-a dus la cei doi sfinti in inchisoare, impreuna cu toata casa lui, pentru a primi insemnul si garantia vietii, devenind si ei ucenicii Domnului.

     In a cincea zi de judecata, Epictet a rostit o cuvantare care s-a terminat cu cuvintele „Noi suntem crestini”, ceea ce l-a infuriat tare pe Latronianus, care a poruncit ca sa fie frecate ranile celor doi cu sare si otet, dupa care sa fie aruncati intr-un cazan cu smoala clocotita. Insa, prin puterea lui Hristos, cei doi sfinti au ramas nevatamati, si de aceea au fost condamnati ca 30 de zile sa nu primeasca nimic de mancat si de baut.

     Pe cand cei doi rabdau toate aceste chinuri, la Halmyris a sosit un strain, care il va recunoaste pe Astion, si se va intoarce la parintii lui, care nu stiau nimic despre el, povestindu-le tot ceea ce vazuse. Auzind acele minunate lucruri, mama lui Astion a spus ca vrea numaidecat sa devina si ea crestina, si ca daca va fi nevoie, va infrunta si martiriul pentru aceasta. Apoi, parintii lui Astion s-au imbarcat in graba si au venit la locul in care patimea fiul lor cel sfant.

     Dupa trecerea celor 30 de zile de infometare, cei doi sfinti au fost adusi iarasi la judecata, unde au marturisit din nou pe Hristos, in numele caruia faceau ei toate acele minuni despre care se spuneau ca sunt „vrajitorii”. Vazand ca nu ii poate invinge in nici un fel, Latronianus a poruncit ca cei doi sa fie scosi afara din cetate si sa li se taie capul. Astfel, in ziua de 8 iulie i s-a taiat capul mai intai lui Astion, dupa care preotul Epictet, lasandu-si capul peste trupul ucenicului sau, a primit si el aceeasi pedeapsa, in acest fel, cei doi martiri sfintind pamantul Dobrogei cu sangele lor.

     Actul martiric spune ca trupurile celor doi erau albe ca zapada si ca cei ce sufereau de vreo boala, durere sau grija si se atingeau cu credinta de acestea sau le sarutau cu evlavie, se vindecau.

     La apusul soarelui, Vigilantius, impreuna cu toata casa sa si alti crestini, au venit si au luat trupurile celor doi sfinti martiri, pe care le-au inmormantat intr-un loc potrivit. In a 3-a zi de la inmormantare, Astion s-a aratat lui Vigilantius, caruia i-a spus despre sosirea celor doi parinti ai sai in cetate. intampinandu-i si gazduindu-i, Vigilantius le-a relatat acestora despre moartea martirica a fiului lor. In urma acestor relatari, cei doi parinti se convertesc la crestinism, fiind botezati de episcopul Evangelicus.

    Pentru noi, romanii, actul martiric al celor doi martiri are o valoare deosebita deoarece, in afara de cel al patimirii Sf. Mc. Emilian de la Durostorum, este singurul act cu care se poate mandri literatura aghiografica dobrogeana. El lumineaza pagini intregi din viata spirituala a Dobrogei, intr-o vreme cand crestinismul era nu numai persecutat, dar reactia oficialitatilor impotriva lui atinsese cote maxime.

Sursa :  Prof. Dr. Emilian Popescu, Sfintii Martiri Epictet si Astion,din volumul „Sfinti romani si aparatori ai Legii stramosesti”.